Cheile Turenilor (jud. Cluj) - septembrie 2016

Cheile Tureni (com. Tureni, jud. Cluj), se constituie, începand cu anul 1993, într-o rezervație naturală mixtă (floristică, faunistică, peisagistică) și parc arheologic (terase și peșteri locuite) statuată astfel la nivel local, dată fiind importanța științifica și turistică a acestui obiectiv. Suprafața ocupată de rezervație este de 25 ha.

Cheile Turenilor sunt rezultatul unor fenomene carstice manifestate în calacrele jurasice (tithonice) aflate la contactul Munților Trascău cu Depresiunea Turda-Alba Iulia, parte componenta a Bazinului Transilvaniei. Cursul de apă care le-a modelat poartă denumiri consecutive diverse. Astfel, din amonte în aval: Valea Vâlcelelor (pe teritoriul comunei Tureni, până la intrarea în chei), Valea Racilor (pe porțiunea Cheilor Turenilor) și Valea Copăceni (după iețirea din chei).

Geomorfologic, aspectul rezervației este acela de canion carstic, în forma de “V”, pereții de calcar având înălțimi cuprinse între 20 m și 105m pe traseul cheilor propriu-zise. Distanța dintre pereți crește în a doua jumătate a cheilor, ajungând la 160m la ieșirea spre Copăceni a cheilor. Lungimea cursului Văii (Pârâului) Racilor, deci și a cheilor este de 1850m, în această lungime fiind inclusă atât porțiunea de canion propriu-zis, cât și zona în care versanții văii se distanțează.

Ciuperca “Caracatiță” (Clathrus archeri)

Într-una din plăcutele plimbări în jurul localității Râșca, am întâlnit o ciupercă cu un aspect deosebit. E vorba de ciuperca “caracatiță” sau “degetele diavolului”. Originară din Tasmania și Australia, a fost aclimatizată și în Europa. Se pare că sporii i-au fost aduși în Europa, la începutul Primului Război Mondial, pe tălpile soldaţilor australieni sau în furajul cailor. Dar cea mai răspândită ipoteză este că au ajuns în Franţa odată cu lâna importată din Australia, la una dintre fabricile de filatură din Munții Vosges, fiind semnalată pentru prima dată de un turist, în 1913; în America de Nord a fost depistată prin anii 1980, fiind ”importată” pentru aspectul său … ornamental !

Crește în sezonul cald, din iulie până în septembrie, în general solitar, în zone cu umbră din păduri sau parcuri.

În stadiul inițial are aspectul unui ou, cu un diametrul de 2-3 cm, din care se dezvoltă 4-6 brațe roșietice, acoperite cu puncte negre. Are un miros puternic, respingător, de carne stricată. Acest miros atrage însă muștele, asigurându-se astfel răspândirea sporilor.

Aspectul său, deosebit de al altor ciuperci, culoarea și mirosul, fac din Clathrus archeri  una dintre cele mai interesante ciuperci.

Deși nu s-a dovedit toxicitatea sa, nu cred că cineva ar avea curajul de a o consuma. Dacă "ouăle" se consumă în unele țări, fiind considerate o delicatesă, nici nu mă gândesc ce reacții ar provoca doar mirosul ei, nicidecum consumul acesteia.    

www.muntesiflori/ciuperci/

Interesant este și acest filmulet https://www.youtube.com/watch?v=oPJ10eXc9bY

Toamna 2016 la Râșca

Zile frumoase de toamnă la Râșca