„... Spunând acestea, a ridicat încă o dată bolul rotund şi întunecat şi l-a pus jos, despărţindu-se de el cu o plecăciune adâncă. Bolul primitiv, greoi, pulsa ca nisipul negru lovit de fulger. De unde mă aflam, în spatele peretelui, am făcut şi eu o plecăciune, copleşită de admiraţie şi de teamă în acelaşi timp.”
„ ... A învârtit bolul în mâinile ei frumoase şi, fără şă îşi dea seama, a făcut, la fel ca şi noi toţi, o plecăciune în faţa maestrului olar...”
„ În lumea ceaiului există o vorbă: Ichigo ichie. Un moment, o întâlnire. Fiecare clipă este ceea ce este...”
Ellis Avery, Foc în pavilionul de ceai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu